Matilda cântă

•februarie 8, 2010 • 2 comentarii

Mai ales pentru cei care sunt prin apropiere, dar nu numai:

Matilda cântă


Fluid oddity

•ianuarie 28, 2010 • Lasă un comentariu

Nu știu ce e asta, dar e fascinant.

Tabloul clinic al depresiei – abordat de psihologia evoluționistă

•ianuarie 16, 2010 • Lasă un comentariu

Faptul că scriu un post cu această temă nu e ceva întâmplător. Ciulind urechea pe la facultate, am auzit de psihologia evoluționistă. Mi-a sunat fascinant, așa că m-am dus în librărie și am găsit ”Fundamente de psihologie evoluționistă și consiliere genetică”, de la Polirom ( autori: Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu ).

De departe cel mai interesant capitol a fost cel al aplicațiilor în consilierea genetică, unde am găsit depresia luată la bani mărunți, cu ”ochelarul de psiholog evoluționist”. Pentru că e o abordare interesantă și pentru că depresia afectează segmente largi de populație, fie în forme mai ușoare, fie în forme mai severe, m-am gândit că ar fi o idee bună să vă pun și vouă la dispoziție informațiile pe care le-am găsit.

  1. Care este structura cognitivă care poate explica producerea acestui răspuns ?

Depresia constă într-o serie de modificări la nivel subiectiv ( de exemplu, tristețe), cognitiv ( de exemplu, gânduri negative ), comportamental ( de exemplu, reducerea comportamentului social ) și psihofiziologic (tulburări ale somnului).

  1. În ce constă această structură ca proces și/sau conținut?

Structurile cognitive implicate în depresie presupun un proces informațional numit generalizare excesivă.  Aplicată diverselor conținuturi, ea are două rezultante ca structuri cognitive relevante pentru depresie:

-         neajutorarea

-         excluderea.

  1. Care este funcția distală a acestei structuri?

Una dintre cele mai cunoscute teorii a avansat ipoteza că depresia este o adaptare. Analiza structurilor cognitive descrise mai sus, neajutorarea și excluderea, sugerează două funcții distale ale acesteia:

  1. Ruminația socială

Depresia este asociată cu probleme sociale, iar funcția aceasta se referă la orientarea energiei disponibile de la activitățile sociale și fizice normale la problema specifică cu care se confruntă subiectul.

  1. Motivarea socială

Depresia semnalizează nevoia de ajutor de la partenerii de coaliție.

Pentru a fi considerată o adaptare, o structură trebuie să satisfacă două criterii:

  1. Probabilitatea ca această structură cognitivă să fi rezultata ca urmare a șansei este mică. Prevalența crescută a depresiei și distribuția asimetrică pe sexe (prevalența este de două ori mai mare la femei decât la bărbați) elimină probabilitatea ca ea să fi apărut datorită șansei.
  2. Structura cognitivă a asigurat rezolvarea unor probleme adaptative în EEA, corelând astfel cu fitnessul, Modul în care depresia a favorizat rezolvarea unor probleme adaptative va fi descris mai jos.
  3. Are caracteristicile unui design evolutiv:
  1. Are o structură complexă ce a asigurat rezolvarea problemelor adaptative în EEA.

Analiza acestor simptome arată însă că, în general, funcționarea cognitivă este afectată în depresie, cu performanțe mai scăzute la nivel mnezic, atențional. Pe de altă parte, Watson și Andrews arată că depresivii au performanțe mai bune decât nondepresivii în sarcini cu încărcătură socială. În plus, fenomenul de realism depresiv a fost, de asemenea, invocat ca argument pentru a arăta că depresivii pot avea performanțe mai bune decât nondepresivii. Realismul depresiv se referă la evaluări mai exacte ale relației performanță-cauză în comparație cu nondepresivii.

Cercetările arată că acest fenomen apare, dar numai în sarcinile în care populația generală are distorsiuni pozitive; atunci când populația generală este realistă, depresivii au distorsiuni negative.

A doua funcție a adaptării presupune mobilizarea de resurse din partea partenerilor. Ipoteza avansată sugera că tabloul clinic poate mobiliza aceste resurse, cercetările recente arată că în realitate se întâmplă exact contrariul. Simptomele de tip depresiv îi fac pe ceilalți mai ostili și duc la pierderea sprijinului social. De asemenea, simptomele acestea sunt buni predictori pentru eșecul marital.

  1. Depresia constituie o caracteristică a speciei.

Depresia este o boală cu prevalență mare, și are caracter trans-cultural. Astfel, este posibil ca predispoziția către tulburarea de tip depresiv să fie considerată o caracteristică a speciei care se transformă în depresie în condiții de mediu favorizante. Cu toate acestea, nu toți cei care se confruntă cu condițiile respective dezvoltă depresie. Mai mult decât atât, pe baza studiilor de gemelaritate, s-a dovedit faptul că indicele de eritabilitate al acesteia este de 0,37, indicator care capătă valori mai mari dacă istoria familiară cuprinde tulburări depresive numeroase și recurente.

Analizând aceste date, ipoteza conform căreia depresia ar fi o adaptare fixată la nivel de specie devine nesustenabilă.

  1. Depresia se dezvoltă fără efort conștient, în absența unei instruiri formale

Această condiție este întrunită, căci depresia este un fenomen care apare automat, fără a depinde de intențiile subiectului.

  1. Este utilizată fără efort conștient și fără a conștientiza modul în care funcționează.

Activarea structurilor cognitive specifice depresiei se face involuntar, automat, iar pacienții nu conștientizează, de cele mai multe ori, prezența și modul în care aceste structuri cognitive funcționează.

  1. Nu se identifică și/sau nu se reduce la aplicarea structurilor generale ale modelului social standard la conținuturi specifice.

Printr-o scurtă analiză a celor 5 criterii în funcție de care depresia ar putea fi considerată un design evolutiv, doar ultimele trei sunt satisfăcute. Analiza generală sugerează faptul că depresia nu este o adaptare fixată în specie. Astfel, ea poate fi doar:

  1. adaptare parțială
  2. zgomot
  3. efectul factorilor sociali.

Cogniții raționale și iraționale

Cognițiile evaluative sunt structuri cognitive relaționate cu descrierile și inferențele, putând fi raționale și iraționale.

În aceste context, termenul ”rațional” se referă la suportul logic, empiric și/sau pragmatic, iar termenul ”irațional” se referă la ceva care nu are suport logic, empiric și/sau pragmatic.

Motivul pentru care le acordăm cognițiilor evaluative un interes particular în această analiză a tabloului clinic al depresiei este importanța centrală pe care aceste cogniții o au, ele fiind considerate factori de vulnerabilitate generală.

Cogniția irațională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă, din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare:

-         catastrofarea

-         lipsa de toleranță la frustrare

-         evaluarea globală.

Cogniția rațională generală centrală este gândirea flexibilă, nonabsolutistă, din care derivă celelalte trei cogniții generale intermediare:

-         noncatastrofarea

-         toleranța la frustare

-         evaluarea contextuală.

  1. I. Trebuie absolutist (gândire absolutistă) vs. stilul preferențial (gândire flexibilă)

Caracteristic speciei umane este făurirea de scopuri, de dorințe. Acestea pot fi exprimate fie prin prelucrări informaționale de tip ”așteptări ideale” (”Mi-aș dori să reușesc primul la acest examen, cu notă maximă, dar acest lucru este puțin probabil”) , fie prin prelucrări informaționale de tip ”expectanță” (”Îmi doresc să reușesc la acest examen, dar nu cred să fie așa”).

Ele marchează diferența dintre ”eul real” conectat de expectanțe și ”eul ideal” conectat de așteptări, speranțe.

! Discrepanța dintre ceea ce ne dorim și ceea ce se întâmplă este una dintre cauzele fundamentale implicate în psihopatologie.


De-a lungul vremii, oamenii au construit diverse metode teoretice și ideologice pentru a gestiona optim această discrepanță. Amintim aici 3 dintre cele mai pregnante modele:

  1. Budismul

Postulează existența a 4 adevăruri nobile :

  1. viața este suferință
  2. suferința rezultă din dorință
  3. pentru a elimina suferința, trebuie eliminată dorința
  4. eliminând dorința, prin mijloace specifice, se ajunge la starea de nimicnicire și eliberare – Nirvana

Mijloacele specifice se reunesc în ceea ce a fost denumit Marga – calea spre Nirvana:

  1. înțelegere corectă
  2. gândire corectă
  3. vorbire corectă
  4. acțiune corectă
  5. trăire corectă
  6. efort corect
  7. conștientizare corectă
  8. concentrare corectă.

Așadar, după principiile budiste, rezolvarea acestei discrepanțe cognitive se face nimicind dorința prin cele opt căi. Este un model de gândire care, din păcate, nu se mulează pe cultura europeană și nord-americană, în care dorințele sunt intens cultivate.

  1. Școala epicureică

Această școală ideologică nu propune eliminarea dorințelor, ci reducerea lor la un set drastic de nevoi de bază, biologice și sociale. Mecanismul logic este simplu: dorințele fiind mai puține, probabilitatea ca ele să fie nesatisfăcute scade și oamenii pot trăi o stare psihologică de pace sufletească (ataraxie).

  1. Școala stoică

Metoda școlii stoice era puțin mai complicată: ea sugera că această diferență fundamentală între lumea ideală și lumea reală este o iluzie. Potrivit ei, stoicii, adoptând o poziție panteistă, considerau că Dumnezeu este prezent în tot ceea ce există. Iar dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista Răul? Răul nu există fără Bine, și viceversa.

  1. II. Catastrofarea vs. noncatastrofarea

A catastrofa înseamnă a evalua un eveniment negativ ca fiind cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla. Iraționalitatea – așa cum este exprimată aici – se referă la faptul că, oricât de sever ar fi un eveniment negativ, a-l evalua ca fiind cel mai rău lucru care se poate întâmpla este ceva eronat și nefuncțional. Cel puțin în principiu, am putea găsi oricând un eveniment potențial care să fie mai rău decât ceea ce noi definim la un moment dat ca fiind răul cel mai mare.

Procesul rațional constă în a evalua un eveniment negativ pe un continuum, afirmând că oricât de rău ar fi ceea ce ni s-a întâmplat, nu putem afirma că este cel mai rău lucru care ni s-ar putea întâmpla.

Transformarea acestor cunoștințe în proceduri clinice nu este un lucru ușor și trebuie făcută cu grijă, pe fondul unei relații terapeutice adecvate.

  1. III. Toleranța scăzută la frustrare vs. toleranța scăzută la frustrare

Privită ca un proces cognitiv irațional, toleranța scăzută la frustrare se referă la evaluarea unei situații ca fiind intolerabilă, că este imposibil de acceptat și de suportat. Procesul cognitiv rațional permite evaluarea unei situații la gradul său real de dificultate, dar admițând totodată că dacă o situație nu ne place, asta nu o face să fie automat o situație de nesuportat.

Chiar dacă nu mai suntem dispuși să o tolerăm și că nu depinde de noi să o schimbăm, am putea să ne bucurăm de alte situații și să experiențiem emoții pozitive.

IV.Evaluarea globală vs. evaluarea contextuală

Evaluarea în termeni globali este un proces irațional tipic speciei noastre. Evaluările pe care le facem lumii, altora sau chiar nouă înșine au ca punct de pornire un număr limitat de comportamente sau fenomene punctuale.

Din punct de vedere logic, acest proces este o eroare, deoarece nu ne putem baza pe un raționament inductiv pentru a trage concluzii ferme și generale.

Așadar, faptul că avem eșecuri nu înseamnă că suntem incapabili, ci doar că uneori avem comportamente insuficient de performante. Trebuie să învățăm să ne acceptăm necondiționat ca persoane, pentru simplul fapt că existăm, și să învățăm să ne evaluăm comportamentele care, dacă sunt neperformante, trebuie îmbunătățite.

Totuși, acest lucru este valabil și în aprecierea evenimentelor pozitive. A spune în urma unor succese că suntem buni este tot o structură cognitivă irațională de evaluare globală.

În acest sens, putem trage un semnal de alarmă asupra programelor de dezvoltare a stimei de sine, pentru că ele sunt ca o ”pastilă psihologică” care face mai mult rău decât bine. Dezvoltând stima de sine peste nivelul optim, învățăm pacientul să dezvolte și promoveze evaluarea globală.

Alternativa este ca el să învețe să se accepte necondiționat ca persoană, să evalueze comportamentele și performanțele pe care le are, iar atunci când nu este cazul, să nu le accepte, ci să încerce să le modifice.

Astfel, ca terapeuți, acceptăm necondiționat pacientul, însă nu și comportamentele sale; lucrăm împreună cu el pentru a le schimba. În acest sens, nu avem nici o problemă în a accepta la terapie criminali, violatori etc., deoarece, deși îi acceptăm ca persoane, nu suntem de acord cu comportamentele lor și lucrăm împreună ca să le schimbăm.

Totodată, având în vedere faptul că oamenii sunt înclinați să caute mereu gratificarea imediată și împlinirea rapidă a dorințelor lor, unul dintre obiectivele intervenției este acela ca pacienții să învețe să-și urmărească cu realism scopurile, fără a emite expectanțe iluzorii asupra condițiilor de viață.

Pe scurt

•ianuarie 14, 2010 • 2 comentarii

Cuvântul cel mai trist este ”alienare”.

Ray LaMontagne

•ianuarie 5, 2010 • 3 comentarii

Probabil vouă, dragilor, nu am apucat să vă spun vreodată cât de tare îmi place Ray LaMontagne.

L-am descoperit pe un post de radio virtual; după o ascultare, i-am căutat toate piesele pe care le semnase vreodată. Două albume, mai exact. Albume pe care le ador aproape din scoarță în scoarță și care mă liniștesc, mă înseninează. Îmi dau senzația de “lifted”.

Poate ceea ce mă face să îmi fie atât de drag Ray – admit cu bucurie, pentru el am o afecțiune cât se poate de vie – e simplitatea sa caldă. Ray LaMontagne este OM. Pentru că atunci când îl privești, nu vezi un bărbat fatal, un chip perfect, acoperit cu fond de ten, nici sprâncene retușate, nici artificii pentru imagine. Și totuși, foarte rar îmi este dat să văd un bărbat așa frumos. :)

Atunci când îl privești, nu vezi trucaje. Când îl auzi, nu cred că poți să îl mai vezi. Eu întotdeauna îl ascult sau îî cânt piesele cu ochii strânși, și cu o gestică foarte pasionată.

Ultima oară când am văzut un interviu cu el, Ray LaMontagne era un om cu picioarele pe pământ. Nu-și imprimase pe chip nici un zâmbet împrumutat, și nici nu se simțea mai moțat decât oricare alt om. Ultima oară când am auzit despre el, Ray LaMontagne detesta mondenitățile. Toate acestea m-au făcut să cred în el.

Și acum, ca bonus pentru cei care încă mai citesc articolul, ofer și o mostră de Ray, căci așa se cuvine:)

Mi se întâmplă uneori să am sentimente foarte ciudate în legătură cu lumea în care trăim. Ce fel de sentimente, o să întrebați. Bucuria este că “mostra” vă poate răspunde la întrebare.:)

Și încă una:

( Pentru titlul pieselor, faceți click pe butonul info, marginea dreaptă a player-ului)

Cu bine!

Idei magnifice I

•ianuarie 4, 2010 • 6 comentarii

Într-o după-amiază îmbujorată de duminică și ger, Matilda ședea pe divan, cu ochii lipiți de TVR1, gândind că postul ăsta a reușit să rămână diferit și, într-un anumit fel, clasic sau chiar vetust. Mângâind-o pe Josephine pe blana ei tărcată și deasă, și-a dat seama că:

Vreau ca viața mea să fie ca TVR1!

… să am o casă cu tapet și mobilă din lemn ușor, văpsită în nuanțe pastel, bej, roz cărnos și mustos, un verde blajin

… să am dușumea colorată, acoperită doar din loc în loc de covoare mici, croșetate

… să am scaune din lemn, comode, cu pernuțe din material alb-murdar, pe care să fie brodate flori zvelte și cu obrajii abia atinși de culoare

…să am multe ceaiuri și un ceainic vechi, și ceșcuțe cu gura largă, cu sau fără toartă (cele fără toartă sunt pentru serile chinezești)

…să am o pisică, uite, pe Josephine, dar și un câine, poate unul flocos, alb, carismatic și îndrăgostit de mine

…să fac dulcețuri și fursecuri

…să croșetez, împletesc, bricolez, pictez, sculptez, cos

…să am seri de lectură, de muzică și de tot felul de îndeletniciri boeme lângă un soț îmbrăcat într-un pulover tricotat, într-o culoare de toamnă

…să port bijuterii lucrate în filigran, pandative și inele cu pietre mari, colorate

…să am prieteni dragi

…să mă iubească mulți copii

…să ascult muzică de radio interbelic

…să țin la demnitate, bunăvoință, bună credință, bună creștere și estetică

…să…

…să …

…să…

Purtată de imaginile acestea ca de o săniuță ușoară, ușoară, am ajuns la ideea mea magnifică:

Alege epoca în care vrei să trăiești și trăiește pur și simplu!

( Ilustrația îi aparține lui Andrei Gamarț, pe care-l salut cu drag, cu ocazia asta. )

În(tru) Liniște

•ianuarie 1, 2010 • Lasă un comentariu

Noapte bună, Pământ.

Și… mulțumesc.

Rădăcini

•decembrie 17, 2009 • 6 comentarii

Pot număra pe degete ocaziile în care am vorbit despre viitor cu vreun dram de certitudine. Mi-a fost limpede, încă de foarte devreme, că oamenii-şi construiesc castele pe nisip:) E firesc să ne aşteptăm la un cutremur, nu-i aşa?

Despre prezent… ei bine, despre prezent nu se poate vorbi. Doar nebunii pot vorbi despre prezent.:)

În schimb, mi-a fost şi îmi devine din ce în ce mai drag trecutul; poate pentru că am din ce în ce mai multe lucruri înspre care să-mi întorc privirea.

Am aşteptat foarte tare să cresc. Am simţit limpede fiecare an trecând prin sânge, ca un copac care-şi admiră inelele.

După o bucată bună de vreme în care m-am luptat cu toate morile de vânt, în care credinţa mea a fost cât 10 boabe de muştar, dar niciun munte nu s-a mişcat din loc, am înţeles ceva. Suflul meu e acelaşi. Mi-e teamă şi fug de aceleaşi lucruri, mă domină aceleaşi patimi, fericirea mea vine din aceleaşi locuri; am rămas fetiţa tăcută şi cu ochi adânci.

F

Ţara cui? Preşedintele cui? Partea a II-a

•decembrie 8, 2009 • 3 comentarii

PSD prezintă dovezi că alegerile au fost fraudate: Au votat şi cetăţeni morţi (VIDEO)

Fostul Ministru de Interne Dan Nica a prezentat câteva dovezi pe care le deţine PSD că alegerile au fost fraudate. Potrivit acestuia, dovezile pe care PSD le va prezenta Curţii Costituţionale atestă că la al doilea tur de scrutin s-au înregistrat mai multe tipuri de fraudă.

“A fost vorba de vot multiplu, organizat pe scară largă, mai ales în străinătate unde nu există control” a spus Dan Nica. Vicepreşedintele PSD a dat câteva exemple:

“La secţia 156 Italia, din primele 115 persoane verificate, majoritatea au votat de mai multe ori”

“Am găsit în foarte multe judeţe persoane care au votat multiplu şi cetăţeni morţi care au votat. Fostul secretar de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ion Marin care a murit în 2006 a votat în 2009, în locul său apare un anumit Ionuţ Marin cu acelaşi cod numeric personal”

De asemenea au fost găsite foarte multe procese verbale falsificate. În Bistriţa Năsăud, am găsit 35 de procese verbale falsificate, diferenţa de voturi în favoarea lui Traian Băsescu fiind de peste 200 de voturi”

“În judeţul Hunedoara, peste 40 de persoane au votat cu un CNP fals”

“Voturi valabile exprimate în favoarea lui Mircea Geoană, trecute ca voturi nule, în judeţul Vaslui”

// <![CDATA[// Din păcate, nu am găsit disponibil video-ul cu declaraţia oficială pentru a+l posta pe blog, aşa încât vă invit să îl urmăriţi la :

http://www.antena3.ro/stiri/politica/psd-prezinta-dovezi-ca-alegerile-au-fost-fraudate-au-votat-si-cetateni-morti_86918.html

Video-ul e de urmărit pentru că sunt prezentate şi câteva dovezi în legătură cu fraudele comise.

Al doilea punct important îl constă mecanismul Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte soluţionarea fraudelor, aspect care mi se pare din nou foarte important şi care trebuie cunoscut.

Preluare de pe site-ul mediafax:

Curtea Constituţională poate anula alegerile prezidenţiale în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului, potrivit legii, o astfel de cerere fiind admisibilă “dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei”.

CC poate admite cererea PSD numai dacă social-democraţii nu sunt implicaţi în fraudă (Imagine: Andreea Balaurea/Mediafax Foto)

PSD a reclamat fraude la alegerile de duminică, în urma cărora preşedintele în exerciţiu a obţinut 50,33% din voturi, iar Mircea Geoană 49,66%, potrivit rezultatelor finale, dar încă nevalidate anunţate luni de Biroul Electoral Central.

Cererea PSD de anulare a turului al doilea al alegerilor prezidenţiale şi de repetare a scrutinului a fost înregistrată, marţi, la Curtea Constituţională.

Curtea Constituţională va lua în discuţie sesizarea PSD după ce îi parvin rezultatele alegerilor de la Biroul Electoral Central (BEC).

Curtea Constituţională, potrivit Legii 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei, veghează la respectarea procedurii pentru alegerea preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.

Articolul 23 din Legea 370/2004 pentru alegerea preşedintele României prevede că procesul-verbal, împreună cu dosarele birourilor electorale de circumscripţie, primite potrivit articolului 22, alineatul (3), se înaintează cu pază militară la Curtea Constituţională, în termen de 24 de ore de la înregistrarea ultimului dosar. Potrivit calendarului alegerilor, acest termen este 10 decembrie.

“(1) Curtea Constituţională anulează alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului; (2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele şi candidaţii care au participat la alegeri, în termen de cel mult trei zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază. (3) Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei”, se arată în articolul 24 al Legii 370.

Vicepreşedintele PSD, Dan Nica, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, că, din verificările şi estimările PSD, voturile fraudate depăşesc 136.000, el precizând că fraudarea prezidenţialelor în turul doi, în favoarea lui Traian Băsescu, a avut un caracter naţional, sistematic şi premeditat. Nica a dat exemplu secţia 136 din Italia, unde, din 115 nume verificate, 11 “au dat vot multiplu”, fără a spune unde şi-au exercitat cei 11 opţiunile în afara secţiei invocate.

În faţa CC, social-democraţii vor trebui să facă dovada că alegerile au fost fraudate, însă dacă se constată faptul că sunt implicaţi în acţiunea de fraudă, atunci cererea lor este inadmisibilă.

Ţara cui? Preşedintele cui?

•decembrie 7, 2009 • 16 comentarii

Pentru câteva mii de tineri români, este prima oară când pot vota şi când încrederea şi susţinerea lor se îndreaptă către viitorul preşedinte al acestei ţări. Am fost unul dintre ei, iar singura mea reacție de după aceste alegeri e una de revoltă furibundă. Aceasta ar însemna  că sunt în asentiment cu cel puţin jumătate de ţară.

Senzaţia mea este că trăiesc un scenariu de groază; utopia unora care-şi împart feliile din “plăcinta” politică şi orbirea incredibilă a altora care-şi vând credinţele, încrederea, judecata, ţara şi pe deasupra, propriul destin. Media ne oferă tot mai multe exemple de oameni care-şi vând votul în schimbul unor bunuri sau a unor sume de bani. Fără a fi părtinitoare, trebuie să menţionez faptul că marea majoritate – ca să nu zic toate – a acestor “tranzacţii” a fost operată în sensul favorizării candidatului PD-L, Traian Băsescu. Întrebarea mea, şi nu pentru iniţiatorii acestor tranzacţii, de a căror persoană mi-ar fi silă să discut, repet, întrebarea mea, care se adresează celor ce răspund acestor oferte, vizează logica acestui act. În schimbul a 20 de RON, 50, 100 sau cât o mai costa votul, ei îşi semnează sentinţa la alţi 5 ani de instabilitate, mediocritate, corupţie şi lipsă de strategie politică. Ce e aceasta, dragi români?

Limbajul popular ar spune că ne-am furat singuri căciula. Eu sunt de acord.

Ca să nu mai spun de ciudatele “coincidenţe”, secţii de votare rămase fără energie electrică în momentul numărării voturilor, explozia care a avut loc tocmai astăzi şi tocmai la Sibiu, întâlniri de prânz ale liderilor PD-L cu reprezentanţi ai MAI.

Dacă ar fi să critic oficialii care, fără îndoială, au ţesut cu mare grijă această pânză a infracţiunilor şi a sfidărilor actului de votare, aş putea scrie zeci de pagini. Traian Băsescu este pasibil nu numai de critică, ci şi de acţiuni penale şi de sancţiuni, lipsite de clemenţă, pentru nenumărate abateri de la o conduită politică ce ar trebui să caracterizeze un preşedinte democratic, şi un preşedinte european.

Noi nu am avut un preşedinte democratic. Noi nu am avut un preşedinte european. Noi nu am avut un preşedinte, ci, mai degrabă, un fel de tătucă, ce a impresionat parte din electorat prin replici colocviale, zicale şi o atitudine de “descurcăreţ”, de “bă’eţaş deştept” care face turul Taraf-ului, al OTV-ului, se laudă cu felul în care a distribuit el posturi de o importanţă covârşitoare unor preferaţi de-ai săi, se laudă cu felul în care a “ciuruit” chipurile opoziţia, însă, în realitate, a ciuruit masa confuză şi beată a poporului român.

Preşedintele care lansa apel către lupta împotriva “mogulilor”, care se plângea că nu îi este oferit spaţiu de exprimare în timpul campaniei, a refuzat invitaţia mai multor posturi TV de a apărea la diferite emisiuni, unii jurnalişti concluzionând că Băsescu nu onorează decât invitaţii venite din partea unor moderatori care-i garantează sprijin şi simpatie.

Ceea ce mă şochează e comportamentul vostru, dragii mei compatrioţi.

Se pare că a fost extrem de facil pentru PD-L să creeze un curent de opinie care să susţină faptul că votarea lui Geoană ar însemna victoria comunismului, curent de opinie care reaminteşte constant evenimentele din 89 şi de dinainte de acest an pentru a ne induce ideea că a-l vota pe Geoană înseamnă a accepta, de bunăvoie, reinstaurarea comunismului. Nu neg faptul că anumite persoane din PSD au avut legături dubioase cu acea perioadă atât de dureroasă pentru memoria colectivă. Dar, dragii mei, a avea atacuri de paranoia pe această temă e o reacţie exagerată şi absurdă! Reuşita PDL-ului, în acest caz, e că a trimis românii şi raţiunea acestora pe câmpuri, la bătălii cu morile de vânt, în timp ce ei îşi ticluiesc liniştiţi strategiile de înşelare. Traian Băsescu e ca tâlharul care convinge câinele să latre la pisică, în timp ce el se strecoară netulburat în casa celui păgubit.

Cred cu tărie că important este să ne luptăm cu demonii prezentului, şi nu cu cei ai trecutului. Căci oare ce ameninţare la adresa democraţiei e mai mare: posibilele planuri malefice ale PSD-ului sau faptul că ţara noastră va avea un preşedinte cu tendinţe autoritare, care calcă în picioare autoritatea constituţională, parlamentară şi iată, autoritatea civică, un preşedinte care doreşte parlament unicameral şi un preşedinte care conduce prin lecţii de forţă şi manipulare, şi nu se preocupă de nici un fel de strategii de reabilitare?

În următorii ani, cu toţii vom trăi în această ţară, atât cei care au votat din convingere, cât şi cei care au votat pentru o bancnotă. Într-anume fel, cred că ceea ce fac este să vă implor să vă retreziţi la realitate. E un apel disperat, pe care-l lansează sute de oameni care încă mai cred că România ar trebui să fie un stat care să intre în normalitate. Nu vă cer să îl sprijiniţi astăzi sau să-l fi sprijinit ieri pe Geoană; căci ceea ce am încercat eu să fac aici nu poate fi sinonim cu o declaraţie de adeziune la valorile PSD-iste, ci am încercat să vă atrag atenţia asupra unor fenomene alarmante evidente.

De asemenea, apel pentru toţi românii, şi în special pentru tineri: aceasta este ţara noastră şi ceea ce se întâmplă cu ea nu numai că ne afectează, ci este şi teoretic, în puterea noastră să influenţăm! Haideţi să facem în aşa fel încât şi practic acest principiu al suveranităţii poporului, principiu politic e-le-men-tar, să stea la baza constituirii sistemului politic românesc. Haideţi să nu ne mai resemnăm aşa uşor. Haideţi să nu mai fim comozi!

Pentru noi, pentru tineri, abia aceasta este prima revoluţie şi care, iată, ne este furată!!

PS: În mod normal, nu aş fi postat niciodată un articol de factură politică pe blog, căci nu pentru astfel de chestiuni a fost el creat. Însă ceea ce se întâmplă astăzi în ţara mea mă sufocă, mă paralizează şi îmi fură orice încercare de a găsi ceva bun şi de a crede în dreptate. Dacă şi tu simţi la fel, fă-te auzit!